"Miracolul licuricilor"

Profesorul Hugh Smith se afla intr-o jungla in Sud Estul Asiei, 

intr-o barca navigand incet pe rau. Era anul 1935 si urma sa faca

 o descoperire importanta. 

S-a uitat la arborii de pe marginea raului si dintr-odata a vazut cum 

un copac s-a luminat ca si cum ar fi fost lovit de fulger. 

Apoi totul s-a intunecat, biologul ramanand doar cu acea viziune in minte. 

Dar, uneori fulgerul loveste de 2 ori. Si copacul s-a luminat din nou – 

de 2 ori in 3 secunde. Si, ca printr-o minune, toti copacii de-a lungul raului 

s-au luminat in acelasi timp. 

Dupa ce i-a revenit capacitatea de a rationa? Si-a dat seama ca, 

de fapt, copacii nu luminau, ci erau acoperiti cu un numar critic de gandaci care luminau toti exact in acelasi timp. 

Dupa ce s-a reintors acasa, in Washington, a publicat un articol intr-un jurnal stiintific. 

Din pacate lumea a vazut asta ca pe o poveste care parea prea frumoasa ca sa fie adevarata. Colegii biologisti 

au facut glume pe seama lui si au spus chiar, ca a inventat totul. De ce ar lumina lucuricii masculi toti, la unison, 

daca asta le scade sansele de a distinge potentialii parteneri? Matematicienii erau la fel de sceptici? 

Cum ar putea ordinea sa apara din haos, in natura, fara sa fie vreun lider care sa ii ghideze? 

Parea fizic, matematic si biologic imposibil.

S-a descoperit ca atunci cand licuricii lumineaza individual, in momente diferite, 

sansele ca o femela sa raspunda unui mascul in intuneric e de 3%. Dar cand licuricii 

lumineaza in acelasi timp, sansele ca femelele sa raspunda sunt de 82%. 

Nu e o greseala. Rata de succes creste cu 79% cand acestia

 sunt interconectati si formeaza o comunitate.

Societatea ne invata ca e mai bine sa fii singura lumina in intuneric, 

decat sa formam o padure luminata in noapte intunecata. 

Nu asa ne gandim cand vine vorba de succes la scoala si la job?

 Vrem sa avem cele mai bune note, sa absolvim primii,  

sa avem un job la cea mai buna companie 

si sa fim alesi sa lucram la cel mai ravnit proiect. 

Vrem sa avem cel mai destepti copil din clasa, sa fie cel mai popular si cel mai bun.

 Iar cand unele resurse sunt limitate – 

de exemplu: locurile la o facultate buna, in echipa de sport –

 suntem invatati ca trebuie sa fim competitivi ca sa ne diferentiem de restul. 

Totusi, cercetarile arata ca nu e mereu asa. La fel ca si licuricii, care 

si-au sincronizat pulsul la o acuratete de milisecunde, 

cand ii ajutam pe ceilalti sa devina mai buni, de fapt ne crestem oportunitatile.

Cand invatam sa ne coordonam si sa colaboram cu cei din jur, 

cu totii incepem sa stralucim mai puternic, individual dar si ca ecosistem.

Sa ne oprim sa ne gandim. Cum au reusit licuricii sa faca asta? 

Cum si-au putut coordona lumina perfect, avand in vedere ca vederea lor e limitata.

 Cercetatorii au descoperit ca licuricii nu trebuie sa se vada ca sa creeze actiune coordonata.

Aceste noi descoperiri despre “sisteme pozitive” ne invata ca putem aplica asta si la oameni. 

Ajutandu-i pe cei de langa noi sa isi imbunatateasca productivitatea, abilitatile, perfomanta etc. 

nu doar ajutam grupul sa devina mai bun, dar iti cresti exponential potentialul de succes. 

Si cu cat vom straluci mai puternic impreuna, cu atat ii vom atrage si pe altii, care isi vor adauga “lumina”. 

Cu cat ii ajuti pe oameni sa isi gaseasca lumina, cu atat mai puternic vei straluci.

Societatea noastra se concentreaza prea mult pe “puterea unui om singur” versus 

“puterea unui om care devina mai puternica alaturi de altii”.

Societatea nu-si doreste oameni puternici ci supusi (sclavi) de care se poate folosi si care sa-si plateasca darile.

Dar intotdeauna mai este o cale, o solutie daca ne dorim schimbare, daca ne dorim sa traim mai bine.

Aceasta cale, aceasta solutie se bazeaza pe o munca de echipa, 

pe folosirea unui sistem performant si functional de ani de zile care 

la randul lui se bazeaza pe puterea multilicarii.

VREI o cale, o viata mai buna pentru tine si/sau cei dragi? 

Sunt gata sa te ajut!